Cursele de masini - Partea a IV-a

Categorii

Curse de masini cu un singur loc

Cea mai cunoscuta forma de curse de masini cu un singur loc (cu rotile descoperite) – Formula Unu – implica un Campionat Mondial anual, pentru piloti si pentru constructori.

Grila de start Formula 1 - 2013

La masinile cu un singur loc (cu rotile descoperite), rotile nu sunt acoperite, iar masinilie au, de obicei, eleroane in fata si in spate, pentru a crea portanta negativa (functionand ca o aripa de avion intoarsa), si pentru a mari aderenta. In Europa si Asia, cursele de masini cu roti descoperite mai sunt numite si curse de „Formula”, cu sufixul adecvat. In America de Nord, termenul de „Formula” nu este urmat de niciun sufix (cu exceptia F1). Cursele sunt astfel denumite, incat sa prezinte un format international (F1), un format regional (Formula 3 Euro Series), sau un format domestic, sau specifi unei tari (campionatu german de Formula 3 sau Formula Ford din Marea Britanie).

Monopost de Formula Ford

In America de Nord, masinile folosite in Campionatul National (in prezent – IndyCar Series), au fost mai tot timpul asemanatoare cu cele de F1, dar mai putin sofisticate, avand mai multe restrictii de tehnologie, folosite pentru a controla costurile.

IndyCar

 Un alt eveniment international important categoria masinilor cu roti descoperite este GP2 (cunoscut in trecut ca Formula 3000 si Formula Doi). Competitiile regionale includ Formula Nippon si Formula V6 Asia, Formula Renault 3.5 (cunoscuta si ca Campionatul Mondial Renault), Formula Trei, Formula Palmer Audi si Formula Atlantic. In 2009, a avut loc renasterea Formulei Doi, odata cu Campionatul Formula Doi FIA. Competitiile domestice sau specifice tarilor includ cursele de Formula Trei, Formula Renault, Formula Ford si Formula BMW.

Cursele de masini cu un singur loc nu sunt doar pentru piloti si echipe profesioniste. Exista un mare numar de „cluburi de curse” pentru amatori, pentru cei care vor sa concureze impotriva altor persoane din toata lumea. In UK, cele mai importante cluburi sunt Monoposto Racing Club, BRSCC F3 (Fostul ClubF3, fostul ARP F3), Formula Vee si Club Formula Ford.

Monoposto Racing Club

Exista si alte categorii de curse de masini cu un singur loc, incluzand aici cursele de karturi, care implica o masina mica, cu costuri reduse, pe o pista tot mica. Multi dintre cei mai buni piloti s-au inceput carierele in karturi. Mai demult, Formula Ford reprezenta o categorie populara pentru pilotii care avansau de la karturi. Acum Formula BMW este optiunea preferata de piloti, deoarece aici s-a introdus un pachet aero si anvelope netede, permiandu-le pilotilor noi sa acumuleze experienta in masini cu dinamici asemanatoare celor de F1.

Studentii de la universitati pot de asemenea sa ia parte la curse in masini cu un singru loc, prin competitiile de Formula SAE, care implica proiectare si construirea unei masini cu un singur loc, intr-o echipa multidisciplinara, si pe urma sa concurese cu ea in competitie.

In 2005, producatorul Todd Baker a creat prima echipa complet feminina de curse Formula. Grupul a fost „asamblat” din piloti de la diferite discipline, si s-a format pentru un reality-show de pe MTV, care a fost filmat la Mazda Raceway Laguna Seca.

In decembrie 2005, FIA si-a dat acordul pentru infiintarea Superleague Formula, care a debutat in 2008, unde echipele de curse sunt detinute de importante cluburi sportive, cum ar fi AC Milan si FC Liverpool.

Cursele de masini Touring sunt o forma de curse pentru masini de serie. De multe ori cursele sunt full-contact, datorita diferentelor mici de viteza, si grilelor mari

WTTC - 2009

Cele mai importante campionate de touring de pe mapamond sunt V8 Supercars (Australia), British Touring Car Championship, Deutsche Tourenwagen Masters (DTM), si World Touring Car Championship.

The Sports Car Club of America's SPEED World Challenge Touring Car si campionatele de GT, domina in America de Nord. Seriile istorice din America – Trans-Am – sunt intr-o perioada de tranzitie, dar inca sunt cele mai longevive curse din SUA. De asemenea, The National Auto Sport Association furnizeaza evenimente in care pot sa concureze amatori cu masini construite de ei, pe circuite locale.

Drive safe, and make sure you don't run out of gas!

Cursele de masini - Partea a III-a

1910–1950

Prin anii 1930 s-a produs trecerea de la masini foarte scumpe, la adevarate masini de curse, Delage, Auto Union, Mercedes-Benz, Delahaye, si Bugatti fabricand vehicule aerodinamice cu motoare care produceau pana la 450 kW (612 cai-putere), ajutate si de supra-alimentare in mai multe etape. Din 1928-1030, si din nou in 1934-1936, greutatea maxima permisa era de 750 km, o regula diametral opusa fata de reglementarile actuale. A fost necesara folosirea extensiva a aliajelor de aluminiu pentru a mentine vehiculele usoare, iar Mercedes a mers pana la eliminarea in totalitate a vopselei pentru a respecta limita de greutate, producand, astfel, faimoasele Silver Arrows.

Mercedes Silver Arrow

NASCAR (National Association for Stock Car Auto Racing) a fost fondata de William France, Sr. la data de 21 februarie 1948, cu ajutorul altor catorva soferi ai perioadei respective. Prima cursa NASCAR „Strictly Stock” a avut loc pe 19 iunie 1949 pe Charlotte Speedway. Divizia Strictly Stock a fost pusa in asteptare, deoarece constructorii auto din SUA nu au putut fabrica sedanuri de familie destul de repede incat sa faca fata cererii de dupa Al Doilea Razboi Mondial.

1950-Prezent

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, cursele de masini sport s-au dezvoltat ca o forma distincta de intreceri, cu propriile intreceri clasice, iar din 1953 propriul Campionat Mondial, sub tutela FIA (Federatia Internationala de Automobile). Incepand cu sezonul 1950,Divizia Strictly Stock a NASCAR a fost redenumita Grand National Division. De-a lungul unei perioade de mai bine de 10 ani, modificari atat de performanta cat si de siguranta au fost permise, iar in jurul anilor 1965, vehiculele au fost construite expres pentru curse, doar caroseria parea de serie. Prima competie NASCAR care a avut loc in afara SUA, s-a tinut in Canada, unde la data de 1 iulie 1952, Buddy Shuman a castigat o cursa de 200 de ture pe un circuit de 800 m in Stamford Park, Ontario, langa Cascada Niagara.

Primele curse NASCAR

Incepand cu 1962, masinile sport au lasat locul masinilor GT, FIA inlocuind Campionatul Mondial pentru Masini Sport, cu Campionatul Internatioan pentru Producatorii GT. De-a lungul anilor 1960, s-au construi piste de super-viteza, vechile piste de pamant au fost pavat, iar numarul curselor pe peste de pamant s-au redus.

O puternica „specie” de vehicule hibride au aparut in ani ’50 si ’60 si au concurat de amble parti ale Atlanticului. Acestea aveau sasiuri europene si motoare mari, americane – de la primele masini Allard, continuand cu hibrizi de genul Lotus 19 echipate cu motoare mari, mana la AC Cobra. Combinatia dintre sasiurile britanice si motoarele Americane V8, au dus la nasterea seriilor Can-Am, intre anii 1960-1970. Membrii cluburilor furnizau multa distractie la nivelul curselor de club, din 1960 pana in 1990, iar in 1980, John Webb a reinviat interesul pentru marile prototipuri sport organizand Thundersports. Group 4 Grand Touring Cars si Group 5 Special Production Cars au devenit cea mai populara forma de Curse Auto Sport, incepand cu 1976.

Ultima Cursa NASCAR pe pista de pamant s-a tinut la 30 septembrie 1970, pe circuitul de jumatate de mila State Fairgrounds Speedway din Raleigh, North Carolina. Din 1972 pana in 2003, cea mai populara serie NASCAR a fost Winston Cup Series. Era sponsorizata de tigariel Winston, de la R. J. Reynolds Tobacco Company. Schimbarile resultate din implicare RJR, dar si reducerea programului de la 48 la 31 curse pe an, au stabilit anul 1972 ca fiind inceputul erei moderne a NASCAR.

In Europa, FIA a adoptat reglementarile ACO GTP, practic neschimbate, si a sacntionat Group C World Endurance Championship (sau World Sportscar Championship), in care concurau prototipuri avansate cu cockpit acoperit. In SUA Campionatul IMSA Camel GTP promova competitii inchise dintre echipe de producatori obisnuiti si echipe private - din punct de vedere tehnic, masinile erau similare cu cele din Goup C, dar erau impuse niste reglementari in ceea ce priveste greutatea masinii si capacitatea motoarelor, pentru a incerca sa limiteze performantele. FIA a incercat prin anii 1990 sa faca din Group C un Grand Prix pentru masini cu doua locuri, reglementarile privind motoarele ca si cele din Formula 1, curse pe distanta mica, si un program asemanator cu celdin F1. Campionatul IMSA GT se baza pe prototipuri inca din 1983, punandu-se tot mai putin accent pe masinile de serie. Australian Production Car Championship s-a tinut prima data in 1987, castigatorul inaugural fiind desemnat dupa rezultatele din doua curse tinute pe Winston Motor Raceway in Victoria, la data de 27 septembrie. Primul World Touring Car Championship, care era deschis masinilor din Group A Touring Cars, s-a tinut tot in 1987, concurand cu mult mai vechiul European Touring Car Championship. Curse aditionale s-au tinut si in afara Europei, la Bathurst in Australia, Calder Park - Noua Zeelanda, si Muntele Fuji in Japonia. Campionatul Soferilor a fost castigat de Roberto Ravaglia intr-un BMW M3, iar Campionatul Producatorilor a fost castigat de Eggenberger Texaco Ford no. 7, care era un Ford Sierra. Winston Cup Series a cunoscut o mare crestere in popularitate in anii 1990. Aceasta a coincis cu un declin de popularitate al American Championship Car Racing. FISA a decis separarea masinilior in trei grupuri: Goup N (masini de serie), Group A (masini de serie modificate), si Group B (masini sport modificate). Group B a fost introdus de FIA in 1982, ca inlocuitor atat pentru Group 4 (grand touring-uri modificate) cat si pentru Group 5 (prototipuri touring).

Roberto Ravaglia intr-un BMW M3

Campionatul IMSA GT Series a evoluat in Cursele Le Mans Americane iar cursele europene au devenit Cursele Le Mans, in ambele concurand atat prototipuri cat si GT-uri.

SCCA World Chalange presupune o ora de intreceri pentru fiecare runda, combinand trei clase: GT (Chevrolet Corvette, Aston Martin DB9, etc.), GTS (Acura TSX, BMW seria 3, etc. - a inlocuit fosta clasa de masini touring), si Touring Car ( o clasa de serie din “Showroom”, similara cu Grand Am’s Continental Challenge).

Drive safe, and make sure you don’t run out of gas!

Cursele de masini - Partea a II-a

In 1985, s-a organizat Competitia Paris-Bordeaux-Paris, aceasta fiind prima cursa in adevaratul sens al cuvantului, deoarece toti competitorii au luat startul impreuna. Castigator a fost Émile Levassor in modelul sau Panhard-Levassor 1205cc. El a terminat cursa (1178 km) in 48 ore si 47 minute, cu aproape 6 ore mai repede decat competitorul de pe locul secund.

Primul loc unde se tineu regulat curse auto a fost Nice, Franta, unde, la sfarsitul lui martie 1897 a avut loc „Saptamana Vitezei”. Pentru a „umple” programul, cele mai multe tipuri de curse au fost inventate aici, inclusiv prima urcare a unui deal (Nice - La Turbie), si un sprint, ceea ce a fost, de fapt, prima cursa de drag.

Competitiile internationale inte natiuni, si nu intre indivizi, au inceput odata cu Cupa Gordon Bennett.

Prima cursa auto din Statele Unite a avut loc la Chicago, Illinois, la data de 28 noiembrie 1895. Traseul de 54,36 mile (87,48 km) se intindea din partea de Sud a orasului, de-a lungul lacului spre Evanston, Illinois, si retur. Cursa a fost castigata de Frank Duryea, in 10 ore si 23 minute, castigand in fata a trei masini alimentate cu benzina.

Cursele dintre orase

Deoarece industria auto dar si cursele erau dominate de Franta, Automobil Clubul Francez (ACF) a organizat numeroase intreceri internationale importante, care incepeau de obice de la Paris, inspre un alt mare oras din Franta sau altundeva, in Europa.

Aceste curse, de mare succes, s-au incheiat in 1903, cand Marcel Renault a fost implicat intr-un accident fatal langa Angoulême, in cursa Paris-Madrid. Cele noua fatatlitati au determinat guvernul francez sa opreasca cursa in Bordeaux, si au interzis cursele de strada.

Primul circuit expres pentru intreceri

The Milwaukee Mile este cel mai vechi circuit de curse auto din lume, aici fiind organizate curse inca din 1903. Totusi, acest circuit de 1 mila (1,6 km) nu a fost construit pentru pentru cursele auto, ci acest circuit era gazda curselor de cai in secolul al XIX-lea.

Brooklands, in Surrey, Anglia, a fost primul circuit construi expres pentru intreceri motorizate, care s-a deschis in iunie 1907. Acesta avea o pista din beton de 4,43 km, cu viraje inclinate, pentru viteza. Brooklands a fost, de asemenea, un centru al industriei aviatice, Vikers construind aici o fabrica si un aerodrom, in timpul Primului Razboi Mondial. Circuitul auto a fost inchis in 1939, deoarece productia aeronavelor avea intaietate in timpul razboiului. Daunele incasate de circuit in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial au insemnat ca circuitul nu se va mai deschide niciodata pentru curse.

Pista de la Brooklands

Se pare ca Brooklands a fost sursa de inspiratie pentru Indianapolis Speedway, care s-a deschis in 1909.

Treptat, competitiile s-au extins si in alte parti ale Imperiului Britanic. Prima competitie din India a fost organizata in 1905 de catre Motor Union of Western India, si se intindea de la Delhi la Mumbai, pe o distanta de 810 mile, fiind o incercare de testa compatibilitate automobilelor la conditiile din India. Lordul Curzon, Viceregele, si-a dat acordul pentru acest eveniment.

Drive safe, and make sure you do not run out of gas!